Incoronarea
Având puterea consolidată de
realizările guvernării sale, Napoleon a fost proclamat împărat de către Senatul
francez în 1804,
printr-un senatus-consultus.
Napoleon
ca împărat
Încoronat în Catedrala Notre-Dame din Paris, în
prezența papei Pius al VII-lea, el a spus cuvintele: „Imperiul
înseamnă pace”. Însă conducerea sa a dus la un lung șir de războaie cu Anglia și cu monarhiile absolutiste (Rusia,Austria, Prusia) cauzate
printre altele de: rivalitatea dintre burghezia franceză și cea engleză pentru supremație economică; dorința monarhilor europeni de-a opri accesiunea
lui Napoleon; ambiția lui
Napoleon de a stăpâni întreaga lume[necesită citare]. Cu o
armată mare, Napoleon a reușit să obțină multe victorii asupra Austriei în 1805, prin Bătălia de la Austerlitz și asupra Prusiei în 1806. Singura putere continentală care îi
stătea în cale era Rusia. Cu aceasta a încheiat un acord în 1807 prin care Europa era împărțită între împăratul Franței și țarul Rusiei, Alexandru I. În anul 1812,
Napoleon face o încercare dezastruasă de a invada Rusia, în care este învins.
Astfel a început căderea lui Napoleon. În Bătălia de la Leipzig din 1813, Napoleon este înfrânt de către cele
cinci națiuni.
Napoleon este obligat să abdice și este exilat în insula Elba, în anul 1814.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu