Liderul
naţionalist corsican Pasquale Paoli, portret
de Richard Cosway
Devenit absolvent în septembrie 1785,
Bonaparte este numit ofițer cu gradul
desublocotenent în
regimentul de artilerie La
Fère. A servit în garnizoanele de la Valenceși Auxonne până după izbucnirea Revoluției
Franceze în 1789, deși în această perioadă a fost în permisie timp
de aproape două luni în Corsica și Paris. Un naționalist
corsican fervent, Bonaparte i-a scris liderului corsican Pasquale Paoli în mai 1789: „Pe când națiunea pierea, m-am născut eu. Treizeci de mii
de francezi au fost vomitați pe
malurile noastre, înecând tronul libertății în valuri de sânge. Astfel arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a
impresionat.”
A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica, luptând într-o bătălie
complexă între regaliști,
revoluționari și naționaliștii
corsicani. El a sprijinit facțiunea
revoluționarăiacobină, a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari. După ce
depășise
termenul permisiei și a
condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica, a reușit totuși să convingă autoritățile militare din Paris să-l promoveze în gradul de căpitan în iulie 1792. S-a
întors în Corsica din nou și a
intrat în conflict cu Paoli, care hotărâse să se despartă de Franța și să saboteze un asalt francez asupra insulei sardiniene La Maddalena, unul
dintre liderii expediției fiind
chiar Bonaparte. Acesta și familia
sa au trebuit să fugă în Franța
continentală în iunie 1793 din cauza înrăutățirii relațiilor cu Paoli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu